Anul II · master · Psycho(logical) Life

Materii studiate #3

Partea bună a facultății e că se termină.
Partea proastă e că, până atunci, încă mai sunt de îndurat destule nonsensuri și probleme de organizare care sfidează logica.

În articolul de azi voi diseca materiile pe care voi încerca să mi le îndes în cap în următoarea lună. Așadar:

Psihopatologia copilului și adolescentului (PCA): se înțelege din denumire că vizează problemele de ordin psihic ce pot apărea în prima parte a vieții, de pildă tulburări emoționale, anxietate, tulburări de comportament și de dezvoltare. Ideea de la bază e interesantă și te ajută cu informații de bază dacă îți atrage ceva atenția, dar din păcate informația care a ajuns la noi este regăsibilă Manualul de Statistică și Diagnostic. Mi-ar fi plăcut să discutăm pe cazuri, să vizionăm documentare și să facem activități care să ne ajute să înțelegem cum se manifestă afecțiunea, de ce și ce ar trebui făcut. În schimb, m-am ales cu niște criterii generale scrise pe-o foaie și cu un articol pe care a trebuit să-l disec pentru seminar, nimic util pentru dezvoltarea mea profesională (!).

Consiliere psihologică în tulburările de personalitate (CPTP): din nou, nimic nou sub soare, cel puțin nu pentru studenții care au făcut licența tot în acest domeniu. Despre tulburările de personalitate am mai scris pe larg într-un articol (reclamă) și acum m-am reîntâlnit cu ele, dar  de această dată din perspectiva specialistului și nu doar a simplului student. Concret, am realizat un proiect despre tulburarea histrionică, în care am inclus criterii de diagnostic, manifestare, etiologie, tipuri de terapii recomandate, obiective și strategii de intervenții pentru un studiu de caz. Mai mult, alături de coechipierele mele, am realizat și montat un film scurt ce ilustra o secvență terapeutică făcută cu un astfel de client. A fost o muncă susținută, de lungimea unei disertații și cu eforturile unui scenarist amator, dar rezultatul a meritat până la urmă.
Repet: deși am mai vorbit despre tulburările de personalitate, materia asta a dus un plus de cunoaștere în sfera terapeutică și a lămurit numeroase aspecte ce nu au putut fi discutate în trecut.

Psihoterapie experiențială unificatoare (PEU):  denumirea asta mi se pare ciudat de pompoasă, dar se referă la una dintre principalele paradigme psihologice, ce are în centru acceptarea persoanei ca un tot și intervenția terapeutică în ariile afectate de diverse evenimente pentru a crește gradul de funcționalitate și auto-manageriere a persoanei (sau ceva de genul acesta; nu știu, n-am fost la cursul introductiv). Sună bine, probabil e fain, dar ceea ce m-a deranjat la materia asta a fost…lipsa ei? În sensul în care toată afacerea a constat din prezentarea unei tehnici din cadrul acestui tip de terapie, în afara căruia eu nu am rămas cu nimic în cap. Îmi displac intens situațiile în care sunt nevoită să recurg la materialele colegilor sau la tratate îndoilenice pentru a învăța. Ce pretenții am și eu, nu?
În orice caz, eu am prezentat, alături de colega mea, analiza tranzacțională, care este un subiect foarte fain, despre care o să încerc să citesc mai mult cândva.

Psihologia sănătății ocupaționale (PSO): materie care n-a mai încăput în programa colegilor de la masterul de muncă&organizațională, așadar ne-a rămas nouă. Din fericire, la această materie avem curs. Din nefericire, este destul de amplu și nu am nici cea mai vagă idee ce conține. Dacă e să-mi sondez profunzimile memoriei, cred că abordează teme precum stresul organizațional, probabil ceva proces de selecție, norme de sănătate și siguranță, fenomene organizaționale – știți voi, lucrurile esențiale în viață.

Practica de specialitate: a fost  probabil singurul element interesant din acest semestru și clar în topul experiențelor din facultate. Mă bate gândul să scriu un articol separat despre acest subiect, fiindcă ar fi multe de zis. Foarte rar ajungi la un spital de neuropsihiatrie și chiar mai rar mai ai și voie să ieși de-acolo!

Fundamente de psihanaliză (FP): a fost opționalul care ni s-a băgat pe gât, deci din start am pornit cu o părere negativă despre toată treaba și…să spunem doar că lucrurile au rămas neschimbate până la final. Eu și Tata Freud fumăm chestii diferite, ce să-i faci.

Acestea au fost experiențele din recent terminatul semestru. Acum că mi-am exprimat impresiile acide, pot să mă concentrez mai ușor la a nu învăța. Baftă tuturor camarazilor de stresiune!

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.