Psycho(logical) Life · Recenzia PSI

Split (2016)

Mi-am propus de ceva vreme să văd care-i treaba cu Split și iată că i-a sosit vremea, deși . am avut nevoie de câteva zile să-mi pun toate impresiile cap la cap.Înainte să trec mai departe, trebuie să precizez că atât filmul, cât și recenzia vor face referire la teme care au potențialul de a deranja publicul (violență, abuz, tulburări psihice severe). Bun, acum  am conștiința împăcată!

REZUMAT: Split a fost lansat în 2016 și face parte din același univers cinematografic conturat de M. Night Shayamalan ca Unbreakable (2000) și Glass, lansat anul acesta.  Filmul spune povestea lui Kevin (interpretat de James McAvoy), care are personalitate multiplă și care încearcă să gestioneze situația cu susținerea terapeutului său, Dr. Fletcher (Betty Buckley). Personalitatea dominantă este Barry, care decide cursul lucrurilor, însă situația se agravează atunci când echilibrul este destabilizat și câteva personalități preiau conducerea pentru a facilita apariția celei de-a 24a, o ființă supranaturală numită „Bestia”. Manifestarea acesteia e condiționată de sacrificii umane, iar trei adolescente ghinioniste cad pradă acestui plan periculos din care nu se știe cine va ieși învingător.

CLARIFICĂRI:
Conform DSM 5*, „personalitatea multiplă” este numită tulburarea disociativă de identitate și face parte din categoria tulburărilor disociative. Principalele simptome sunt:
A. Fragmentarea identității, caracteriztă prin două sau mai multe stări de personalitate distincte, care poate fi descrisă în unele grupuri culturare ca trăirea unei stări de posedare. Fragmentarea identității implică discontinuitarea marcată a conștiinței de sine și de acțiune, însoțidă de perturbări asociate ale afectului, comportamentului, conștiinței, memoriei, percepției, cogniției și/sau ale funcționării senzitivo-motorii. Aceste semne și simptome pot fi observate de ceilalți sau pot fi declarate de către pacient.
B. Lacune recurente în rememorarea evenimentelor cotidiene, a informațiilor personale importante și/sau a evenimentelor traumatice, care nu se încadrează în uitarea obișnuită.
C. Simptomele cauzează disconfort semnificativ clinic sau disfuncție în domeniul social, profesional și în alte arii importante de funcționare.
D. Tulburarea nu face parte dintr-o practică religioasă sau culturală larg acceptată.
F. Simptomele nu pot fi atribuite efectelor fiziologice ale unei substanțe sau unei alte afecțiuni medicale.”  (p. 292)
Persoanele cu TDP cu forma posedare se manifestă ca tipuri de comportament în care un spirit, o ființă supranaturală sau o persoană din afară a preluat controlul (…) personalitățile care apar sunt recurente, nedorite și involuntare, cauzează disconfort.” (p.293).

d3eee9a0be705741d18720f3af37fc84.jpg

Cu alte cuvinte, personajul principal suferă de tulburare disociativă de identitate cu forma posedare, deoarece ultima personalitate care se luptă să iasă la lumină este o ființă inumană, ce are o misiune macabră. Deși se bazează pe o tulburare reală, filmul trece granița pe tărâmul fantasticului, înzestrând „Bestia” cu abilități supraomenești și cu o fiziologie ce se poate modifica în mod impresionant în decurs de câteva momente.
Așa cum argumenta Dr. Fletcher, trauma suferită a avut drept consecință schimbări drastice din punct de vedere chimic, fiind un mod de adaptare ce a dus la apariția unor aptitudini deosebite. Firește, în realitate lucrurile nu stau deloc așa, personalitățile coexistând în același corp ce rămâne neschimbat, chiar dacă este perceput subiectiv ca având o vârstă diferită sau alt sex în funcție de personalitatea dominantă din acel moment.

Doar câteva dintre cele 23(4) personalități ale lui Kevin sunt ilustrate pe larg pe parcursul filmului și mi-am format o teorie cu privire la semnificația lor. Patricia ar putea fi introiecția imaginii mamei stricte a lui Kevin; Dennis a apărut ca reacție la abuzul la care a fost supus, asumându-și rolul de protector, însă având câteva hibe ușor de identificat; Hedwig întruchipează inocența pierdută; Barry, cândva personalitatea dominantă, este latura artistică și funcțională; apariția Bestiei este lămurită în film, așadar nu voi insista asupra ei.

Șmecheria legată de numele complet al lui Kevin mi s-a părut deșteaptă.

ASPECTE POZITIVE
✅  Preocuparea pentru latura științifică a acestei afecțiuni, pornind de la principalele simptome specificate în DSM (chiar dacă au fost ulterior exagerate) și mergând până la a reflecta controversele din jurul ei și rezerva comunității psihiatrice față de aceasta.


 Eforturile depuse pentru a face din Kevin un personaj credibil, de la trecutul ilustrat prin flashback-uri ce poate constitui cauza bolii sale până la filosofia pe care și-a construit-o pentru a aduce sens într-o lume ilogică. Sistemul său de credințe este foarte interesant, devenind o justificare a acțiunilor sale barbare, dar și un impediment neașteptat în îndeplinirea scopului său (Doar prin durere îți poți atinge potențialul! Cei care nu au fost sfâșiați nu au nicio valoare și niciun loc în această lume! Cei ruinați sunt cei evoluați.)


 Prestația artistică a lui James McAvoy mi s-a părut excelentă. A reușit să creeze o voce proprie fiecărei personalități și, chiar dacă nu s-ar fi recurs la schimbarea costumației pentru a ilustra personalitatea dominantă în varii momente, ne-am fi putut da seama numai din jocul actoricesc. Hedwig a fost chiar simpatic, dacă lăsăm contextul deoparte. La fel, numai cuvinte de laudă am și pentru Betty Buckley, a cărei experiență și-a spus cuvântul; în prima parte a filmului mi s-a părut un terapeut competent, apoi i-au stricat ăștia parcursul și…o să mă opresc aici. 

ASPECTE NEPLĂCUTE
 Problema cu filmul ăsta e că demonizează această tulburare psihică, cumva contrazicându-se singur. Pe de o parte avem eforturile terapeutei de a înțelege și dezbate cu toate personalitățile lui Kevin în scopul reintegrării lor, iar pe de altă parte avem Bestia, care preia controlul și intră într-un killing spree. Personal, nu m-a deranjat acest lucru deoarece am luat acțiunea drept fictivă cap-coadă, însă înțeleg de ce situația ar putea ofensa o anumită categorie de privitori. Totuși, e important de avut în vedere faptul că filmul se bazează pe cazul real al lui Billy Milligan și că e posibil ca unele persoane care suferă de tulburări psihice să comită infracțuni.


 A fost o ocazie să-mi reamintesc de ce nu mă uit la producții cu și despre adolescenți. Majoritatea reacțiilor tipelor sunt ilogice, chiar și înainte de a se afla în pericol, ceea ce mă face să mă gândesc la faptul că cele trei roluri au fost scrise de cineva care habar n-are cum funcționează adolescenții și apoi jucate mecanic, total lipsite de autenticitate. Și faza cu trecutul lui Casey mi s-a părut trasă de păr, un personaj prea asemănător cu Abigail Hobbs (Hannibal) până și la aspect!


 Mai multe detalii sfidează logica: De ce nu a făcut nimeni cercetări în urma răpirilor care s-au petrecut într-un spațiu public? De ce Dr. Fletcher, atât de rațională la început, practic a valsat ca toanta în brațele pericolului? (I did a clever thing there) Cum a fost posibil ca Hoarda să-și vadă liniștită de sechestrare exact sub nasul tuturor? 

IMPRESIE GENERALĂ: Pentru un film pe care l-am văzut fără nicio așteptare, Split a fost o experiență interesantă și mult mai plăcută decât Unbreakable. Lăsând la o parte erorile de continuitate, acțiunea m-a captivat și am simțit suspansul crescând până în momentul culminant. Nu m-am așteptat la acel deznodământ, care nu e spectaculos, dar se potrivește în contextul viziunii Hoardei. Am simțit nevoia să reiau câteva scene pentru a observa toate subtilitățile, mai ales în ce privește jocul actoricesc, iar ăsta e un plus pentru mine. Nu ar fi stricat mai multe gore, dar presupun că s-ar putea să fiu biasată în direcția asta. Una peste alta, consider că-și merită nota de pe imdb; eu aș rotunji-o pe la 8.

A mai văzut cineva filmul? Vouă cum vi s-a părut?

1_YurouRSaxcEUd6-mdF4gtw

 

*American Psychiatric Association. (2016). DSM 5- manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale (M. C. Goia, C. A., Botez, A. W. Gheorghiu, C. G. Popp, A. M. Mosor, & M. Minea Trad.). București: Editura Medicală Callisto. (2013).

Sursă citate

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.