master · Psycho(logical) Life

Stresiunea #2

Sesiunea din vară e întotdeauna mai nesuferită decât cealaltă dintr-o mulțime de motive, principalul fiind acela că pierzi timpul cu nasul prin cursuri în loc să faci orice altceva de o mie de ori mai interesant. Și chiar dacă nu te omori cu învățatul, simplul fapt că nu ești pe deplin liber îți strică buna dispoziție – cel puțin așa este în cazul meu. Din fericire, am supraviețuit și de această dată (îmi place când fac asta!), iar acum e momentul să exorcizez și ultimele gânduri legate de examene, în speranța că soarele va apărea din nou pe cer.

Primul examen a fost cel de la Psihologie Clinică și a constat în trei subiecte vizând atitudinea pacientului față de boală, metodologia cercetării în clinică și factorii de personalitate implicați în perceperea bolii, dacă nu mă-nșel. Mi-a plăcut faptul că s-a pus accent pe principalele noțiuni ale acestei materii, cu precădere factorul uman.

A urmat Psihologia Pozitivă pentru care, într-adevăr, a trebuit să studiez un întreg tratat (extaz, nu alta!).  Ca să fie treaba bună, adunarea generală a avut loc într-o zi de sărbătoare, la 9 dimineața; singurul suflet pe care l-am întâlnit până la autobuz a fost o pisică ce se încălzea la soare și care nu știa precis dacă ființa care se împiedica la fiecare pas era om sau orice altceva; sincer, nici eu nu știam. Ca să revin la examen, a trebuit să scriu tot ce mi-am putut aminti despre suportul social, capitol citit așa, în treacăt cu o seară înainte. Oricum, rezultatele au fost bune din ce am auzit, semn că a fost voba de multă agitație pentru nimic. Tipic.

Proba la Metode de cercetare calitativă a fost de tip grilă, ceea ce e semn bun de obicei. Am tratat cursul cu superficialitate, destul cât să știu în mare informația și, cu ajutorul insiprației divine am reușit să dau de capăt întrebărilor-capcană. Cred.

Universul a decis să lase cele mai dificile examene la final, când randamentul meu decide subit să-si ia o vacanță pe Alpha Centauri, dar n-am avut cu cine să mă cert. Subiectele la Evaluare Psihologică au fost suspect de accesibile (două aspecte de țin ce statistică și contribuția unui psihometrician în dezvoltarea testelor de personalitate) în comparație cu materia complicată din curs, care efectiv mi-a tocit neuronul de serviciu. Pentru că nu puteam exista în armonie cu universul, cele două cerințe de la Consiliere Psihologică (mecanismele de apărare ale lui Tata Freud și intervenția pentru emoții negative) mi-au destabilizat definitiv chakrele. Am mai spus-o și-o repet, talentul de a fabula este un must-have în ziua de azi, indiferent de situație.

Cam atât despre partea academică, dusă la capăt cu un maxim efort de voință. Majoritatea timpului mi-am petrecut-o făcând alt gen de activități, de pildă:
✵ m-am ocupat de manichiură în mai multe rânduri decât ar fi fost necesar;
✵ am colecționat un număr impresionant de fulgere dramatice, apusuri de lună și răsărituri de soare;
✵ am citit Nana de  
Émile Zola, care se afla pe lista mea de mulți ani. Nu știu cum a ajuns acolo, întrucât de obicei citesc alt gen, însă schimbarea a fost una bine-venită; nimic nu se compară cu un pic de naturalism și atmosfera pariziană de secol XIX. Am achiziționat exemplarul respectiv, de vârsta părinților mei, de la un anticariat și a fost o investiție bună, zic eu.
✵ am vizionat mini-seria Good Omens în două seri, iar restul sesiunii mi-am petrecut-o afundându-mă în acest fandom genial și convingându-i și pe alții să-i dea o șansă.  Excuse me, dear sir, do you have a moment to talk about our sauntering devil, Lord Crowley, and the ethereal book dealer, Lord Aziraphale? Merită fiecare secundă.
✵ stresiunea s-a încheiat apoteotic, printr-o hoinăreală în cercuri, din care am învățat două lucruri majore: 1) există un motiv foarte bun pentru care s-a inventat meseria de ghid turistic și 2) de ce oamenii din Brașov au piciorul frumos.

Acestea fiind spuse, primul an de master s-a încheiat fără daune majore, așadar acum nu-mi rămâne decât să mă afund în rutina de vară, încet, ardelenește, să nu asud. Am înfrânt.

Un gând despre „Stresiunea #2

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.