subiecte din domeniu

Identitatea de gen

Motivul pentru care am ales să scriu despre acest subiect e simplu: nu știam prea multe despre perspectiva psiho-psihiatrică asupra identității de gen și am decis să îndrept asta. Având în vedere era progresivistă și  open-minded în care trăim, consider că  n-ar strica să ne lărgim orizonturile cunoașterii.

Deja două remarci sarcastice și nici n-am început bine! Oh-oh! Puneți-vă centurile, copii! Gata? OK.

Pentru început, voi puncta câteva distincții conceptuale, ca să înțelegem despre ce vorbim.

Identitatea de sex se referă la latura biologică (cromozomi, tipul de hormoni secretați, caracteristicile sexuale primare și secundare). Pe limba lu’ englezu’, asta se traduce ca male/female, adică masculin sau feminin. Pe scurt, încadrarea într-o categorie sau alta în funcție de caracteristicile fizice înnăscute (mai există și „cei între”, intersex, dar asta e altă distracție).

Identitatea de gen e un construct social, așadar e bazat pe stereotipuri și tipare perpetuate în interiorul culturii de-a lungul generațiilor, iar denumirea ce rezidă de aici e man/woman, adică bărbat sau femeie. Acest construct are trei sub-dimensiuni:

  • corporală: cum se așteaptă ceilalți să arăți ca urmare a sexului tău. Știu eu, fetele să poarte rochițe și să aibă codițe, iar băieții să fie tunși castron și să poarte albastru;
  • identitatea propriu-zisă: cum se simte persoana în interior, dincolo de aspectele fizice. De cele mai multe ori, există corespondență între sex și identitatea corporală, adică persoana simte că trupul în care trăiește i se potrivește și că „așa trebuie să fiu”; aceștia se numesc cisgender.  Cei care simt că au corpul (sexul) greșit sunt trasngender, iar cei care nu se încadrează în dihotomia cis-trans se numesc nonbinary; de fapt, mai există o sumedenie de alte categorii, pe care le puteți accesa aici, de pe foarte credibilul tumblr
  • expresia: în funcție de raportarea individului la societate, el acționează într-un anumit fel. De pildă, dacă o persoană de sex masculin se simte conform acestui lucru, el este bărbat (deci e cisgender) și va avea interese și comportamente specifice. Dacă pesoana e născută de sex masculin, dar identitatea lui de gen e la polul opus, spunem că e transgender și va avea tendința să poarte travesti-uri, să folosească produse de îngrijire feminine etc.

 

(Vă spun cu toată sinceritatea! că unele din cele mai faine tutoriale de make-up le-am văzut la indivizi de sex masculin, dar nu știu cum se identificau din punct de vedere al genului.)

Acum să trecem la perspectiva psihologică, adică să dăm citare din Sfântu’ DSM V (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), care zice că persoanele transgender suferă de gender dysphoria, adică de o tulburare de identitate de gen.

Criterii de diagnostic:

1. Dorința accentuată de a de a fi de celălalt sex.

2. Preferința pentru partenerii de joacă de celălalt sex.

3. Angajarea în activități specifice celuilalt sex (jocul cu păpușile la cei născuți băieți și jocul cu mașinuțe la cele născute fete).

4. Respingerea hainelor, activităților și rolurilor specifice sexului.

5. La adolescenți, incongruența dintre caracteristicile sexuale și identitatea de gen.

6. Dorința de a avea caracteristicile sexuale specifice celuilalt sex.

7. Dorința de a fi tratat că aparținând celuilalt sex.

De aici se deduce faptul că această tulburare a identității de gen poate debuta în copilărie, chiar de pe la 3 ani, sau tardiv, în adolescență.

Acum, nu știu voi, dar pe mine m-au apucat nervii văzând că această problematică e alăturată schizofreniei și altor tulburări psihice. Excuuuse you, did somebody ask your opinion about somebody else’s life? Didn’t think so.

După ce m-am documentat, am priceput că motivul acestei încadrări este o mai bună înțelegere a mecanismelor care determină acest fenomen și că în terapie se lucrează cu asemenea persoane pentru a le ajuta să gestioneze stresul, anxietatea și depresia majoră care pot apărea la persoanele transgender ca urmare a presiunii societății. Uneori, situația e atât de gravă, încât  acești indivizi se închid în ei și în casă pentru a evita bullying-ul și, în ultima instanță, se sinucid. Doar fiindcă prietenii/colegii de școală sau de muncă nu înțeleg faptul că persoana în sine e importantă, nu etichetele pe care i le atribuim sau categoriile înguste în care le îndesăm.

E o mare bazaconie, așa cum v-am spus încă din titlu, treaba asta cu identitatea de gen care mai mult îi interesează pe ceilalți decât pe individul în cauză. OK, e un subiect ciudățel, admit, pe care probabil nici eu nu l-am înțeles total, dar acesta nu e nicidecum motiv de ură sau dispreț față de persoanele transgender/nonbinary și tot neamul lor, care există de când lumea.

Nu mă credeți? Exemplu: triburile băștinașe din America de Nord cunoșteau și ACCEPTAU circa cinci tipuri de identități de gen: Femeie, Bărbat, Femeie-Două-Spirite, Bărbat-Două-Spirite și Transgender. Două Spirite însemna că persoana respectivă, indiferent de sex, avea deseori trăsăturile, atitudinile și atribuțiile ambelor genuri. De fapt, acești indivizi erau văzuți drept un dar al spiritelor, superioritatea lor rezidând din faptul că vedeau lumea din ambele perspective. Nu că-i șmecher?

Da, asta până a început colonizarea (vânarea)  intensivă (1900), iar nativii au fost forțați să se conformeze stereotipurilor de gen euro-americane. Bravos, fraților!

Dacă ne amintim de atacul armat asupra clubului din Orlando din 2016, vedem că mentalitatea nu s-a schimbat, că acceptarea și munca pentru progres colectiv e o iluzie când noi nu putem trece peste niște prejudecăți ilogice, din punctul meu de vedere.

Pentru că acesta e blogul meu, deci ar trebui să conțină opiniile mele, închei prin a le rezuma frumușel, drăguț și elegant cât de cât:

Nu sunt împotriva persoanelor cu identități și/sau orientări sexuale diferite de cele ale majorității.

Dacă aș avea un copil care și-ar face curaj să-mi spună că, deși e fată, să zice, se simte băiat, sigur că aș fi surprinsă, dar l-aș iubi în continuare, chiar dacă s-ar crede, știu eu, dinozaur (?!). Dar l-aș sfătui, totuși, să nu facă din identitatea de gen și recunoașterea celorlalți un scop în viață și să nu o ia razna dacă cineva nu știe cum să i se adreseze. Cred că e important să fii cineva și abia apoi să te gândești dacă te poți încadra în vreo categorie.

Ca de obicei, vă aștept opiniile civilizate în comentarii.

 

Surse utilizate:

 

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.