Recenzia PSI

Fight Club

Sper că realizați la ce risc uriaș mă supun scrind această recenzie, fiindcă prima regulă a Fight Club-ului e să nu vorbești despre Fight Club. Fiind sceptică de la natură, am zis s-o fac și pe asta. Ce se poate întâmpla? Să fiu răpită de un grup de tipi și transformată în săpun?Neah.

Pentru început, câteva date despre subiect.

Romanul scris de  Chuck Palahniuk a fost lansat în gloriosul an 1996 (glorios fiindcă tot atunci m-am născut eu), iar trei ani mai târziu Fight Club a devenit film în regia lui David Fincher, cu Edward Norton, Brad Pitt și Helena Bonham-Carter în rolurile principale. Apare episodic și bunăciunea de Jared Leto, care probabil e ceva vampir.

Personajul-narator, un tip la vreo 30 de ani, cu un aparament mobilat

fight-club-55e235cc9640ade obiecte inutile care dau bine, cu o slujbă de care-l doare-n cot, suferă de insomnie. Ca să-și rezolve această problemă, merge la grupuri de suport pentru toate afecțiunile și, numai după ce aude oameni pe moarte spunându-și păsul, poate adormi liniștit.  Genul meu de om. Viața lui ia o întorsătură nebunească după ce-i cunoaște pe Marla Singer și pe Tyler Durden.

Prietenul nostru, a cărui casă sare-n aer, se vede atras într-o organizație care-și întinde tentaculele incontrolabil, ajungându-se la anarhie și planuri de distrugere a orașului. Totul datorită lui Tyler, care dintr-odată intră în pământ. Uluit și fără a înțelege de Marla îi stă pe cap mai ceva ca o nevastă, amicul nostru se luptă pentru o ultimă fărâmă de sens în viața sa.

Cartea se citește rapid, făcându-te să tresari și să privești scandalizat foaia în multe puncte, iar filmul nu-ți dă răgaz să te plictisești din aceleași motive.

Indiferent dacă ne referim la carte sau la ecranizarea acesteia, cuvântele cheie sunt aceleași: acțiune alertă, personaje memorabile, perspective îngrijorătoare, brutalitate.

Conceptele de la baza proiectului sunt foarte faine, dacă stai să te gândești un pic (dar așa era și doctrina marxistă, mi s-a spus, și uite ce s-a ales de ea!). Câteva dintre ele sunt:
Posesiunile tale nu te reprezintă.
Numai când pierzi tot ce ai devii cu adevărat liber.
Suntem manipulați să fugim după lucruri de care nu avem nevoie, iar în goana noastră uităm să trăim.
Destul de fain, eh? Numai că, la fel ca multe idei îmbrățișate cu prea mult zel, și aceasta ia o turnură violentă.

Dar ce e cu acest Fight Club? În principiu, în fiecare sâmbătă noapte, un grup de tipi se adună într-un subsol și se căsăpesc reciproc până ce unul dintre ei renunță (sau leșină). De ce? Păi de ce nu? giphy

 

Să vă vorbesc un pic despre personajul? personajele principal/e fără să dau spoilere pentru cei care nu știu ideea. Relațiile dintre ele sunt foarte interesante, abia spre final ajungând să înțelegem pe deplin principiile după care acționează. Se oglindesc unul pe celălalt, însă reflexia nu e una tocmai clară. Sunt sigură că Tata Freud ar avea multe de spus din perspectiva instanțelor psihice, dar la fel de interesantă ar fi interpretarea și dacă ne raportăm la tulburarea de disociere. Cred c-am zis destule.  😀

Nu știu dacă Fight Club e alegerea ideală de petrecere a timpului duminică seara, dar n-ar strica să-i dați o șansă dacă spiritul rebeliunii din voi v-o cere. E genul de subiect care permite nenumărate interpretări, toate valabile.

giphy1

Un gând despre „Fight Club

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.