moldovenisme

Școala fără pedagogi

Zilele trecute, la un curs, s-a pus problema nivelului educației dinteacher-meme-50-becoming-a-teacher România în comparație cu restul Europei și s-au adus în discuție câteva posibile cauze. Una dintre ele este, clar, lipsa aplicabilității informațiilor care ni se îndeasă în cap doișpe ani de zile.

O altă cauză este nivelul de pregătire al dascălilor noștri: în fiecare vară vuiesc știrile că vai! ce note mici se iau la definitivat! Dacă nici măcar învățătorii nu iau examenele, ne mirăm că la BAC e jale? Se spune că omul, cât trăiește, învață. Una e ca profesorul să-ți îmbunătățească tehnicile de predare pe parcurs, cum e și normal, și alta e să nu aibă din capul locului harul de a preda. Chiar o persoană din sistem a recunoscut faptul că, la noi, ajunge prof numai ăla care-a făcut o școală și n-are unde altundeva să se angajeze.

Sistemul nostru de învățământ nu pune  accentul pe dezvoltare personală și relaționare. Profesorul nostru tipic e acel individ (inteligent, dacă ai noroc!) care pur și simplu împărtășește informații, monoton, conform unei programe arhaice. Pentru ca el să poată face asta, la oră trebuie să fie liniște, deci uneori (sau mai mereu, depinde de clasă) trebuie să facă și pe gardianul, pe principiul ora mea, eu tai și spânzur. Nu contează că respectivul nu știe să explice pe înțeles sau că nu are imaginația de a transforma ora într-una interactivă. Nu, contează să scrie în condică faptul că și-a ținut ora și cam atât.

Pe mulți dintre aceștia îi vedem, pe la cincizeci de ani, sătui de predat, privind fără pic de simpatie sau empatie elevii din fața lor, dorindu-și să iasă odată la pensie și să planteze margarete în curte, în tihnă. Aceasta e o formă a fenomenului de burnout.

De curând am citit într-o carte următoarea idee: burnout-ul se manifestă doar la cei a căror activitate nu coincide cu vocația. Cu alte cuvinte, dacă nu ești făcut pentru a preda, acest lucru se va întoarce asupra ta sub forma frustrărilor, a performanței scăzute în lipsa motivației intrinseci și a unui sentiment de alienare față de sine.

Nu doresc să se înțeleagă faptul că toți dascălii sunt astfel. Problema este că aceștia reprezintă majoritatea.

Partea de instruire este, din câte am observat în cadrul facultății mele, destul de bună: Modulul Psihopedagogic accentuează partea de interacțiune la oră și învățarea prin joacă. Și-atunci, unde-i problema? Nu vreau să intru în legile educației și programă, fiindcă nu le cunosc și nu cred că buba este strict pe acest segment. Eu consider că nu se fac eforturi pentru o mai bună selecție a personalului didactic, astfel încât dascălii să-și facă meseria cu drag și să caute să devină mai buni (sau măcar să nu dea senzația că s-ar arunca pe geam cu prima ocazie).

Cer prea multe? Aș zice că nu. Nu știu dacă am întâlnit trei pedagogi în adevăratul sens al cuvântului în anii mei de școală. Și restul? Mai bine să nu intru în detalii; doar recitiți ce am scris mai sus.

Eu, de exemplu, aș fi cel mai prost profesor din univers pentru simplul fapt că interesele mele nu cuprind această arie. Sunt conștientă că încă o diplomă, acolo, la dosar nu mi-ar fi stricat, dar îmi rămân fidelă mie însămi. Adevărul este că disprețuiesc școala românească și nu vreau să fiu parte din ea. Ce am făcut de curând? Desigur, m-am întors la școală în postura de prof. Răzbunarea Universului.

stressful-teaching-who-says-teaching-is-stressful-im-25-and-i-feel-great

Românul e mereu nemulțumit, iar eu îmi asum această afirmație. În semestrele trecute muream de necaz că facultatea nu ne-a asigurat locuri de practică. Acum, că în sfârșit s-a întâmplat asta, îmi doream ca facultatea să nu se fi implicat.  În loc să ne lase să ne continuăm stagiile începute în prima parte a anului, ni s-a cerut, în doi timpi și trei mișcări, să realizăm o activitate pe care s-o susținem la o clasă de liceu. Cu plan de lecție, materiale și toate cele.

Momentul ăla în care vrei să faci ceva legat de propria ta specializare, adică PSIHOLOGIA, dar ești aruncat în aceeași oală cu pedagogia. Adevărat, inițial era facultatea de psihopedagogie, dar vremurile alea au trecut. Avansăm și noi un pic? Ne facem psihologi când suntem mari? Se pare că nu.

În vreme ce colegii care fac modulul și-au exersat abilitățile de predare, eu am fost total dezamăgită de această activitate.

În primul rând, pentru faptul că totul a fost din scurt, iar comunicarea dintre instituții a fost foarte proastă. Nu s-a putut stabili un program comun de mers la liceu; drept urmare, mulți colegi de-ai mei încă nu și-au susținut ora.

În al doilea rând, m-au trimis pe mine-n școală.  Iar. E a doua oară când mi se face această „bucurie”. Deși activitatea a decurs bine în general, iar feedback-ul liceenilor a fost pozitiv și încurajator, eu n-aș mai repeta experiența de bună voie. De ce? Fiindcă n-am stofă de pedagog, simplu. Decât să las în urmă doar elevi nelămuriți și rezultate nesatisfăcătoare, mai bine las pe altul în locul meu, care poate se pricepe la asta.

Dacă respect profesorii mai mult acum, că știu câtă pregătire e necesară doar pentru o singură oră? Nu. Eu respect orice persoană care-mi vorbește pentru simplul motiv că așa mi se pare civilizat, indiferent dacă mi-a fost dascăl, vecin sau un trecător. Încă aștept motive să respect profesorii ca și categorie ocupațională formată din prea puțini pedagogi.

3 gânduri despre „Școala fără pedagogi

  1. Eu… am iubit mereu copiii. Asa ca in facultate m-o pus minunea sa ma duc la modulul psiho-pedagogic. Totul bine si frumos pana in ultimul moment cand ne-o pus sa facem o porcarie de proiect care consta in asistarea la 14 ore de matematica si predarea a cel putin 10 lectii/ore. Plan de lectie si tot tacamul, concluzii etc.
    Am renuntat la 3 ani de modul pedagogic dupa cateva ore de asistat. Eram cica la cel mai bun liceu din Cluj – si totusi, ma simteam ca in filmele alea proaste cu parodii. Eu in viata mea n-am asista la asa ore de matematica cum erau alea de atunci. Profa ii facea pe toti handicapati, bolnavi, retardati, etc. Elevii stateau cu picioarele pe masa si se jucau pe telefon -debandada totala.
    In plus, salariul de inceput al unui prof e mizerabil! Nu ma mir ca a fi prof e plan de rezerva pentru o gramada de oameni. Ca profii fug la ceva mai bun la prima ocazie…
    Manualele din scoli is de toata jena – programa e din 2015 si manualule facut in ’79 (vorbesc serios), asa ca profesorii is nevoiti sa sara dintr-un capat in altul al cartii ca sa respecte programa. Apoi e plin de auxiliare -unele mai idioate ca altele dar pe bani multi…
    Sa continui?

    Apreciat de 1 persoană

    1. Sunt de acord cu tot ceea ce ai spus. Eu mă gândesc la acei câțiva care, la fel ca tine, au ales să (încerce să) predea de dragul copiilor și care au de înfruntat o mulțime de piedici de toate felurile, de la atitudinea descurajantă, chiar sfidătoare a elevilor până la limitările programei. E trist că nu sunt susținuți în niciun fel.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.