licenta

În spatele SCUT-ului

Spre marea mea surprindere, am trăit să mai apuc o sesiune. Știu din experiență că, paraxodal, învățatul e pe ultimul loc în perioada asta. Nu-mi mai fac de mult procese de conștiință, așa că m-am gândit să stau la povești în schimb. După prima mea aventură practică la facultate – despre care am scris aici -, vin cu detalii despre activitatea din acest semestru.

brace-yourself-drama
neah, not really

Datele problemei: într-o zi haotică de octombrie ni s-a adus la cunoștință că vom avea de îndeplinit un stagiu de voluntariat de minim 28 de ore până la finalul semestrului. Mai mult, activitatea noastră trebuia să se concretizeze într-un dosar cu diverse fițuici ce avea să fie evaluat drept o probă de sine stătătoare în sesiune. Cu alte cuvinte duceți-vă oriunde e nevoie de voi  și faceți-vă utili.

M-am simțit de parcă mă pocnise o cometă (ceea ce ar fi fost de preferat). Eu – sprofesionistă la rătăcit cu gps-ul în mână, confuză până pe Marte și înapoi, fără nicio informație despre centrele din oraș – trebuia să fiu om de treabă și să ajut alți oameni. Afacerea îmi suna a misiune imposibilă.

Rezolvarea problemei: după ceva timp, a apărut din neant o fărâmă de speranță în forma unei colege, care a făcut ceva vrăjitorie și uite-așa mi-am găsit și eu loc de practică.(De trei ori „ura” pentru colega săritoare.)

Bucuroase și pline de chef, ne-am adunat cinci colege și ne-am făcut intrarea grațioasă în sediul Asociației de Servicii Sociale SCUT (moment în care titlul articolului capătă sens).  De afară făcuserăm tot felul de supoziții, dar locul în sine s-a dovedit primitor, așa că mi-a mai venit inima la loc. Coordonatoarea noastră de practică ne-a explicat scopul Asociației și cam în ce avea să conste activitatea noastră acolo, informații ce pot fi regăsite pe site-ul SCUT. Acestea fiind stabilite, urma să ne apucăm serios de treabă.

Concret, ce am făcut?

Tot ce a fost necesar pentru o îmbunătățire cât de mică a activității Asociației, de la făcut mușchi plimbând dosare, sortat tot felul de obiecte și petrecut timp alături de beneficiari. Cum ne-a spus coordonatoarea noastră zâmbind, „asta-i viața într-un ONG, ajungi să faci de toate!” (și de obicei ăsta era punctul în care un maldăr de hârtii abia aranjate ceda principiilor gravitației). Dar știți care era partea faină? Că nu doar noi, voluntarele, eram multifuncționale, ci și membrele SCUT; acum dădeau telefoane, imediat după țineau o activitate interativă, pe urmă plecau pe teren și tot așa. Asta da metodă de menținere a siluetei!

Pentru că totuși este vorba despre o asociație de servicii sociale, adică pentru oameni, o să vă povestesc pe scurt un episod drag de la una dintre activitățile cu beneficiarii centrului de zi.

Vinerea se ține „Ora culinară”, pentru care se stabilește prin vot un meniu, se cumpără cele necesare și se prepară respectivul fel. Era o vineri dimineață geroasă, iar soarele mijea numai atât cât să nu uităm că există. Noaptea de dinainte mi-o petrecusem în oraș, așadar creierul meu dădea rateuri. Am ignorat ora de engleză și m-am prezentat, semi-funcțională, la sediu. Până m-am dezmeticit eu, ajunseserăm deja la partea cu gătitul. Am curățat legumele împreună, iar imaginea a zece oameni colaborând în bucătăria călduroasă mi-a amintit de casă. Începeam să mă simt conectată cu ceea ce făceam și mi-am dat silința să nu tai și altceva în afară de morcovi.

Partea cea mai faină s-a întâmplat după ce am pus totul pe foc: aveam un laptop la dispoziție, iar una dintre beneficiare a pornit muzica. Ce credeți c-a pus? Living la vida loca, Lambada și piese Bosquito. Nu știu dacă pentru voi înseamnă ceva titlurile astea, dar sunt unele dintre preferatele mele. Și uite-așa, printre scaune și veselă, am început să dansăm. În mijlocul bucătăriei spațioase, cu persoane relativ necunoscute, afectată de lipsa somnului, dar înviată de muzică, m-am simțit atât de bine, încât nu mi-a venit să cred. Eu sunt o persoană reținută în manifestări, mai ales față de adulți, însă ambianța plăcută m-a făcut să simt momentul, iar în momentul acela voiam să mă bâțâi. Așa că m-am bâțâit, am râs și m-am învârtit.

Mâncarea fierbea, dialogul se-nchega, soarele prinsese puteri. A fost unul dintre momentele alea în care simți că viața-i faină. În ziua aceea am aflat mai multe despre beneficiari deoarece au fost dornici să-mi împărtășească detalii din povestea lor de viață; am aflat că unii trecuseră și prin orașul meu natal și așa am avut un punct comun.

Cu siguranță, experiența SCUT a fost interesantă din mai multe puncte de vedere:

  • am putut observa în ce constă rolul unui psiholog în cadrul unui ONG; știind asta, pot decide dacă reprezintă sau nu un posibil plan de viitor;
  • am făcut și ceva muncă administrativă, deci știu cum ar trebui să arate niște fișe de observație, cereri pentru diverse scopuri și, partea mea preferată, am pus și niște ștampile;
  • am căpătat o idee teoretică despre natura dizabilităților mentale ale beneficiarilor SCUT, dar totodată i-am cunoscut pe acești oameni cărora le place să-și petreacă timpul împreună și a căror curiozitate m-a impresionat plăcut;
  • de cele mai multe ori plecam de la sediu într-o stare mai bună decât venisem. O fi fost de vină mediul primitor, persoanele amabile sau ceva efect placebo?
  • am cunoscut un alt fel de psiholog, care nu trebuie să fie neapărat cineva doxă de carte, la patru ace într-un birou, care să te-ntrebe „și cum te face asta să te simți?” Membrii SCUT sunt casual, chill, săritori, binevoitori și se bucură pentru fiecare progres de orice natură. În plus, am observat o preferință pentru bufnițe; mega-plus;
  • nu exista presiune de niciun fel; mă refer la faptul că mi se permitea (ba chiar se încuraja) să-mi fac un ceai, să pun muzică, să mă simt ca acasă. Vă spun eu, ai alt spor la sortat saci de haine când se-aude Ziua Vrăjitoarelor în fundal;
  • mi-am exersat aptidunile de lucru manual, de la desen (unde sunt în continuare catastrofă), la cofecționat semne de carte și ornamente de Crăciun (am sustras unul, ups).

 

Consider că m-am achitat onorabil de rolul de voluntară și, ca să vezi, m-am simțit bine făcând asta.

Sper că v-a plăcut relatarea mea. Vă aștept opiniile în comentarii sau pe Pagina de Facebook.

2 gânduri despre „În spatele SCUT-ului

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.