Hikikomori – umbră deasupra Japoniei

hihikomori = (In Japan) the abnormal avoidance of social contact, typically by adolescent males; a person who avoids social contact (Oxford Dictionary)

Am început cu o scurtă definiție pentru a vă introduce în subiectul pe care urmează să-l abordez. Am întâlnit termenul „hikikomori” pentru prima dată vara trecută, iar acum mi-a revenit în memorie ca idee de postare.

Hikikomori este un termen care înseamnă literal „a (se) retrage/to pull out of” și desemnează atât afecțiunea, cât și persoanele care îi cad pradă. Afecțiunea este dificil de definit (mai ales de cineva ca mine, care trăiește în altă zonă a Globului), simptomele și cauzele variind de la individ la individ. Iată, însă, câteva date generale:
– starea de hikikomori debutează între 21-30 de ani;
– în 2010 erau 700.000 de persoane afectate de acest fenomen, dar se estimau că sunt în realitate un milion, adică 1% din populația totală a Japoniei;
– fenomenul este întâlnit și în restul lumii (USA, India, Spania), dar nu la o asemenea scală;
– cei afectați sunt de cele mai multe ori de sex masculin, sunt copii unici/frații cei mai mari și provin din familii de clasă mijlocie/superioară;
– izolarea/retragerea din mediul social înseamnă, mai exact, petrecerea timpului exclusiv în camera proprie (aflată adesea în interiorul casei părintești), dormind ziua, iar noaptea fiind rezervată pentru activități precum jocurile video, urmăritul serialelor etc. Există și cazuri în care acești hikikomori se aventurează ocazional în afara casei pentru a-și face provizii, în cazul în care locuiesc singuri;- izolarea durează mai mult de șase luni, ajungând până la ani sau chiar decenii; „prima generație” de hikikomori a ajuns la vârsta 40 de ani, având în spate poate chiar două decenii de izolare;
– hikikomori își abadonează studiile/locurile de muncă și intră în izolare; foarte puțini lucrează online sau joacă la bursă de acasă;
– hikikomori sunt întreținuți de către părinți (nu se știe ce se va întâmpla cu „generația pierdută a Japoniei” odată ce familiile lor vor deceda). Fenomenul de hikikomori nu apare în familiile defavorizate, deoarece acei copii sunt forțați să muncească pentru a-și asigura existența;
– hikikomori sunt conștienți de cercul vicios în care se află, se detestă pentru asta, dar nu găsesc forța/motivația pentru a depăși acest stadiu.
Există și cazuri de foști hikikomori care au reînceput să se integreze în viața socială datorită programelor care au apărut pentru a le veni în ajutor.

bn-gp883_lab_il_j_20150126115808

Cum s-a ajuns la așa ceva?

Cauzele fenomenului hikikomori sunt multiple și, din nou, destul de dificile de înțeles „din afară”. Câteva sunt:

✹Presiunea societății: Japonia se numără printre culturile colectiviste, în care se promovează starea de bine a tuturor obținută dacă fiecare individ își face treaba cu simț de răspundere ca parte a unei mașinării puse la punct. S-a demonstrat că persoanele crescute astfel sunt mai puțin egoiste și mai dornice să ajute decât cele din culturile vestice, însă dezavantajul este că în Japonia nu se pune accent pe individ, pe nevoile și preferințele fiecăruia.
În Japonia, există presiunea de a fi cel mai bun, de a lucra încontinuu, de a nu ofensa pe nimeni, de a te supraveghea mereu și de a lua punctaje maxine la teste absurd de dificile (în ultima perioadă, se lucrează la reformarea sistemului de învățământ, însă generații întregi deja au fost educate în vechea manieră). Cine nu reușește să atingă aceste standarde este privit ca un paria, ca un om bun de nimic de către cunoscuți și familie, iar individul simte nevoia să se retragă pentru a nu mai eșua și pentru a nu mai suferi din cauza disprețului celorlalți.

✹ Disonanța dintre honne și tatemae (nu tata-mare), adică diferența dintre persoană, (modul ei de manifestare în privat, față de familie și prieteni, unde-și poate exprima opiniile) și personaj (un rol pe care-l joacă în societate, unde trebuie să aibă o anumită conduită). Pentru hikikomori, efortul de a afișa o imagine falsă la locul de muncă fără a-și putea da frâu liber imaginației este prea mare; li se pretinde să se conformeze regulilor și statusurilor sociale pe care nu le înțeleg de la o vârstă fragedă, când personalitatea lor este insuficient formată, iar asta îi derutează.

Amae, adică o relație de codependență între tânăr și mama sa. Despre codependență am scris aici, pe blog. În contextul de față, înseamnă că, pentru a-și păstra reputația intactă, familia este indulgentă față de izolarea copilului lor, furnizându-i cele necesare traiului fără a admite că au o problemă sau a recurge la ajutor din timp.

✹ Situația economică a Japoniei. Spre deosebire de generațiile anterioare, care aveau un loc de muncă asigurat de la terminarea studiilor până la pensie, în prezent o persoană se vede în situația de a-și pierde job-ul actual, de a aplica pentru un altul, de a lucra în cu totul alt domeniu decât cel dorit ș.a.m.d. Este o realitate prezentă peste tot în lume, însă inacceptabilă de către societatea tradiționalistă japoneză, care vede acest lucru drept un eșec al individului, nu ca  o condiție externă, independentă de voința lui.

✹ Asocierea cu afecțiuni psihologice; deși inițial se credea că hikikomori nu au probleme de ordin psihologic,  s-a demonstrat printr-un set de grile și interviuri că hikikomori se asociază, printre altele, cu schizofrenia, depresia, anxietatea, retardare mintală ușoară, spectrul autist, tulburarea obsesiv-compulsivă etc.

 

Există soluții?

Deși specialiștii ezită în a clasa fenomenul hikikomori drept o boală/afecțiune în sine, se întreprind eforturi pentru a găsi cea mai bună soluție de tratament.

Astfel, în ultimii ani se încearcă reintegrarea acestor indivizi în societate prin terapie, prin exerciții de imaginație și discuții libere sau timp petrecut în medii sociale controlate pentru ca individul să acumuleze experiențe plăcute și, astfel, să devină dornic să iasă mai mult. Unul dintre centrele care recurge la aceste metode se numește Yokayoka din Fukuoka. Pentru unii pacienți există șanse (ajung chiar să se angajeze part-time sau revin ca voluntari la centru), pe când alții nu sunt la fel de norocoși.

Sper că vi s-a părut interesant articolul de azi. Vă aștept reacțiile în comentarii și ne citim curând!

Bibliografie:

 

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.