licenta

Stresiunea #2

     Moldveanca s-a întors acolo unde a făcut-o mămicuța ei și, dacă tăt și-a reparat laptopul, s-a reapucat de bloggărit, că doar n-o să stea la soare! În postarea de azi mi-am propus să fac o trecere în revistă a peripețiilor din recent încheiata sesiune, ca să exorcizez ghinioanele și să mă pot bucura în tihnă  de vacanță.

Mă așteptam să fiu mai chill în sesiunea asta, ținând cont că prima nu a fost atât de dezastruoasă pe cât mă așteptasem. Totuși, când m-am uitat pe programarea examenelor, mi s-au înmuiat genunchii (deși stăteam pe scaun): într-adevăr, au fost mai puține examene de data asta, dar unul avea să fie oral și altul avea să fie la statistică, adică la materia aia cu cifre și simboluri grecești care mă făceau să trântesc moaca de masă la fiecare curs.  Concluzie: panică-panică-panică.

     Conștientă că nu voi rezolva nimic dacă mă pun jos și plâng, m-am apucat frumos, drăguț și elegant de subliniat, de făcut scheme, rezumate, consultat materiale adiționale… cu două zile înainte de fiecare examen, bineînțeles.c0a99bd50a8c04dfcab4e7bf749bed61 Că de ce să fiu io harnică și să învăț din timp? Feară Domnu! M-am chinuit eu să fiu studentă sârguincioasă, dar parcă tot mai tare mă trăgea netul…asta până laptopul meu a decedat la frageda vârstă de nici doi ani. Atunci am trecut pe avarii, adică am folosit telefonul în draci, dar de învățat mai mult nici c-a putut fi vorba! Cum a stat treaba până la urmă? Stați s-o iau pe rând:

 

Primul examen a fost la fabuloasa limbă engleză. Dacă în prima sesiune am ajuns alergând pentru că Cineva (nu spui cine, persoană importantă) a dormit până la limită, de data asta am reușit să mă trezesc…dar autobuzul n-a mai vrut să vină. Ia altul cu traseu asemănător și dă-i jogging până la facultate…ca să intru într-o sală minusculă în care ne înghesuisem o sută de inși, dar fără prof. Apare dumnealui, dar fără proiector. Caută proiector, caută sală unde să încapă toată lumea. Rezultatul încă se așteaptă. Mâine se face o lună.

Al doilea examen a fost la Psihologia VârstelorRecunosc, aici nu prea a fost panică, man, pentru că știam că va fi grilă și doar ultimul subiect trebuia dezvoltat. Acestea fiind zise, începutul sesiunii părea promițător. Până mi-am dat seama ce apocalipsă urma.

Fundamentele Psihologiei reprezintă materia de clasa a zecea și de BAC. „E de bine, pe asta ai tot tocit-o”, mi-am zis. Și apoi tot eu mi-am dat una „Marș și citește cursul, că e jale!”. A fost. Deși mi-am făcut un caiet de notițe dumnezeiesc, plin de toate informațiile posibile, când am văzut cerințele la examen, mi-au picat plombele. Nu la propriu, dar ceva-ceva s-a întâmplat, că m-am pomenit și cu o durere de măsele între timp, nu știu cum pisici. Revenind la panica mea, jur că juma de oră din cele o sută de minute am stat cu capul în mână sau cu mâinile în cap, că nu pricepeam ce voia să-i scriu pe foaie. Cât de dement să fii să nu înțelegi cerința? Cam ca mine, așa. Până la urmă, mi-am băgat…mințile în cap și-am scris acolo câte ceva. Destul de mândră de cele patru pagini ale mele pe care înșirasem și rugăciuni mascate, arunc o privire prin sală și ce văd? O colegă scrisese ȘAPTE. Pe aceleași subiecte. Mi s-a făcut și mai rău decât îmi era deja, mi-am băgat ce-și bagă tot românul (fie că are sau nu) și am predat foaia.

Nu mă așteptam să dau examen oral chiar din primul an de facultate, de aceea proba de Introducere în Psihologie Socială mi-a făcut multe nopți albe. Ca pentru orice om speriat de bombe (a se citi „introvert”), vorbitul în public e un mare NO-NO. Am mai susținut eu prezentări, dar acum era o situație specială. Am luat eu materia pas cu pas, am citit și răscitit, însă o anume lecție n-am înțeles-o. Era vorba de o scală de măsută, Scala Guttman. Când vede numere, creierul meu se închide automat. Am zis „aia e, frate, mergem înainte așa. Care sunt șansele să mi-o iau?”. 100%. A doua zi dimineață, trag biletul; ceva de stereotipuri și, la subiectul doi, scala Guttman. Gâții ei de scală! Și-mi luasem și sacou drăguț și vine matematica vieții să-mi strice viața. Îmi iubesc norocul.

După fantastica aventură, a urmat alta și mai și: Statistica. Mai mare a fost panica decât dificultatea examenului, efectiv. Acuma stau și râd, dar numai eu știu de câte ori am aruncat foile, urlând: PIIIIC, SĂ MOR EU! N-am picat. Ba chiar am învățat și cum se folosește un calculator statistic – în noaptea de dinaintea examenului, normal.

Ieri am avut ultima probă, cea la Metodologia Cercetării. Din fericire, a fost ceva practic; mi-ar fi explodat craniul dacă ar fi trebuit să mai îndes informații în el. Acum na, aștept cuminte deznodământul.

Tot stresul despre care v-am povestit a fost dublat de cel pe plan personal că deh, așa e frumos. „Vezi că expiră contractul de chirie.”„Știi…am ceva să-ți zic.”, „Hai să căutăm casă” (după două zile) „Bă, nu ne mai căutăm casă, vezi ce faci.”, „A venit apa de la inundații la bunică-ta până la ușa bucătăriei azi-noapte.”, „Dar de ce naibii să nu-mi fac eu niște poze?”. Plus căldura. Plus insomnia.

Cumva, printre toate astea, tot am avut timp să-mi fac unghiile mai des decât ar fi trebuit, să pierd vremea mâzgălind idei cu morți, să mă dau model, să cunosc oameni și să citesc de toate, numai pentru examene nu. Magie…

Mă bucur enorm că s-a terminat, că sunt acasă și că mă pot ocupa de o mulțime de nimicuri ce-mi fac plăcere. Cum zicea deunăzi o colegă, „mă pot uita la seriale și animeuri fără să mă simt vinovată”. Adevărat grăiești!

tumblr_n5l71xkypl1rm811vo1_500.gif

6 gânduri despre „Stresiunea #2

  1. Asta a fost ultima mea sesiune. Daca nu ma apuca vreun virus rau si fac masterul.
    Sesiunea o fost usurica, cu o mica exceptie, la Inteligenta artificiala unde am luat numai in restanta. Totusi, fiindca anul trecut mi-o trebuit bani,am lucrat si mi-am picat 4 examene: Statistica, Ecuatii diferentiale, Arhitectura sistemelor de calcul si Metode avansate de programare. Cele mai superbe materii din facultate. Parintii stiau de doua. Slava cerului ca in lichidare, taxa de examinare e jumate deci nu o trebuit sa ma stresez de bani.
    Totusi, sa iti treci 3 examene din 4 si la ultimul sa-ti dea un subiect de te uiti la el ca boul la poarta noua… e aiurea. Sa te milogesti de prof ca desi esti bata la practic sa te bage la scris. Unde esti si mai bata! Si le treci pana la urma pe toate. Si esti mega-extra-fericit. Ca intr-un final sa-ti pici examenul de licenta, deci oralul (prezentarea lucrarii) l-ai luat cu peste 9.
    Superb, ce sa mai zic. Sa-ti vina rau de invatat. Sa treci 5 saptamani cu cate 3-4-5 ore de somn pe noapte, maxim. Asta in timp ce iti organizezi si nunta si mai ai si o gramada de activitati extracuriculare.

    Apreciat de 1 persoană

    1. În primul rând, îți mulțumesc pentru că ai aruncat un ochi pe senilul meu blog! Comentariul tău a fost o surpriză plăcută pentru că nu prea mai lasă feedback de vreun fel lumea în ziua de azi.
      În al doilea rând, mă minunez de haosul prin care ai trecut. Mă refer mai ales la partea cu organizarea marelul eveniment, care a fost cireașa de pe tort, dar pentru care te felicit. Din fericire, tot răul merge spre bine!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.