Revelații săptămânale

#6

Bună tuturor! Revin cu seria Revelațiilor, pe care am decis s-o postez de acum o dată la două săptămâni. M-a lovit astenia de primăvară și, în plus, consider că e mai productiv așa.
Înainte să trecem la lucruri serioase, vă rog să admirați Pisicul Statistic, apărut în caietul meu prin amabilitatea colegei mele care apasă oamenii pe nas în semn de salut.  Hihi. OK, acum putem începe.

Nu știu cum e la voi, dar eu mă chinui să adorm în majoritatea nopților. Fir-ar el să fie de creier, ziua e useless, dar se dă mare șmecher după miezul nopții. The truth is, I have the brain of a vampire. And teeth, but that’s another story. În orice caz, tactica mea ofensivă nu implică numărarea oilor, ci crearea unui simplu fir narativ, care, paradoxal, chiar îmi obosește mintea și o trimite în stand-by. Dar azi, grație unei discuții, am aflat despre ceva numit mindfulness (=conștientizarea lui „aici” și „acum” prin meditație) și cred că merită să-ncerc. Nu de alta, dar mi-am spus singură atâtea povești, încât cred că deja dau în ceva boală.
Deși eu și meditația nu prea ne avem la suflet, o să mai citesc și promit să revin cu o postare în care să detaliez!

Un alt lucru mega-interesant și la fel de dubios despre care am aflat este documentarul Crossroads: Labor Pains of a New Worldview; sper că vă dați seama că n-am găsit eu așa ceva, ci mi-a fost sugerat de către un (viitor) psiho…log pasionat de tot ce-nseamnă dezvoltare, evoluție și unitate.
Ce e așa șmecher la documentarul ăsta?
În primul rând, subiectul: „repararea” lumii prin reorientarea gândirii fiecăruia dinspre egocentrism către binele social, binele general (dar nu în genul comunist). În al doilea rând, modul atractiv de prezentare a ideilor. Avem grafice, materiale video, scheme, interviuri și înregistrări audio – de toate pentru toți. În al treilea rând, abordarea e una gobală: se aduc argumente din numeroase domenii care să confirme că totul, dar absolut totul este dependent de celelalte componente ale lumii. Se discută despre experimente psihologice precum Lucifer și cel desfășurat de Asch (legat de conformarea la părerile unui grup – l-am făcut și astăzi la cursul de IPS); se discută despre influența uriașă a mediului asupra dezvoltării materiei și chiar s-a demonstrat acest lucru – teoria dublei determinări despre care am învățat e nulă; se vorbește despre manipularea la care suntem supuși voit pentru a deveni dependenți de consum.
Dar se vorbește și despre efectele benefice ale acționării în folosul altora, despre modul în care contagiunea socială (petrecerea timpului alături de persoane optimiste, aparținând grupului tău) te poate vindeca, despre nevoia acută de a conștientiza că exploatăm mult mai mult decât e nevoie resursele naturale și umane și că acest lucru trebuie să înceteze. Avem nevoie de un plan cu bătaie lungă care să garanteze evoluția rasei umane în mod armonios.
Vă sugerez să aruncați o privire, veți avea de câștigat o experiență interesantă (zic eu, cea care nu e impresionată de chestii de genul). Click aici

Ultimul lucru despre care vreau să vă vorbesc azi s-ar putea să fie considerat tabu/neortodox de către unii, dar nu e bai. Așa e eu.
Probabil ați auzit la un moment dat de vâlva creată în jurul poveștii primului transsexual din lume, Lili Elbe, care a fost „ficționalizată” în romanul lui David Ebershoff și apoi transformată în fimul The Danish Girl.
Mi-am petrecut weekend-ul acesta devorând atât cartea, cât și filmul și aș vrea să evidențiez câteva lucruri.
Mai întâi, aș vrea să detaliez modul în care Einar (ulterior Lili) a fost tratat de către medicii vremii (1925-1930) atunci când le povestea de faptul că el este de fapt un suflet de femeie închis în trupul unui bărbat pipernicit. Unul a crezut că are o tumoră în cavitatea abdominală, așadar l-a iradiat; altul l-a crezu schizofrenic; un altul a sugerat, degajat, c-are avea nevoie de lobotomie. Stai așa că nu-i așa; din fericire, lucrurile stau mult mai bine astăzi. Deși există impulsul ăsta de „a arăta cu degetul”, procedurile de schimbare a sexului sunt mult mai sigure și eficace, iar medicii nu te consideră nebun dacă vii și le zici că au niște chestii de tăiat, sau, dimpotrivă, de adăugat. (Prea grafic?)
Un alt lucru ce m-a intrigat a fost faptul că, în cazul „Danezei”, filmul bate cartea. O fi din cauză că sunt „o persoană vizuală” și că zilele astea nu prea mă pot concentra asupra a ceea ce citesc, dar filmul mi s-a părut mai credibi, mai bine legat și, deși unele personaje și trecutul protagoniștilor au fost șterse cu desăvârșire, Einar, Lili și Greta mi s-au părut surprinși în mod autentic. Adică uitați ce grație!

tumblr_nu3yx4nwlP1r83d7lo3_500

Dumnezeu știe cât mă chinui să-mi trag o afurisită de dungă cu tușul, iar el o face așa simplu…cred că actorul a exersat al naibii de mult! Mi-a făcut o deosebită plăcere să urmăresc pelicula și să mă documentez în vederea vreunei experiențe de genul ca viitor terapeut (să dea Pufarina să nu profesez, că vine omul la mine cu o problemă și iese cu alte șapte!).

Acestea fiind zise, vă mulțumesc pentru citire și sper să ne citim curând!

3fe0e111282788ee6129d327ddc796bb

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.